Imaginea conteaza…
Metafora sau povestire pe care o puteti folosi si in training-urile sau sedintele de vanzari:
Acum doi ani, jurnaliştii de la “Washington Post” au pus la cale un experiment. I-au propus unui violonist celebru, Joshua Bell, să cînte în metrou. Pentru mai multă credibilitate, muzicianul s-a costumat în homeless. Şi-a scos vioara de 3,7 milioane de dolari şi le-a cîntat pasagerilor sonate de Bach. “Am vrut să vedem dacă oamenii sînt în stare să recunoască muzica bună în alt context decît cel cu care sînt obişnuiţi”, explica un jurnalist de la “Washington Post”.
Altele erau încasările lui Bell pentru recitalul din metrou, dacă muzicianul purta frac. Şi dacă viorile de milioane şi viorile obişnuite n-ar semăna atît de mult între ele. După o zi de muncă, Bell a strîns în toc 37 de dolari. Un bilet la concertele lui costă 100 de dolari.
sursa : Maria Andries
Aici, studiul asta pot sa zic ca nu are nici o relevanta, sau o foarte mica relevanta. Nu se poate spune ca e vorba de imagine. Conteaza foarte mult cati dintre oameni recunosc si asculta genu asta de muzica. Din acel procent, cati au avut ocazia sa-l intalneasca la metrou. Cati din acesti oameni au fost dispusi sa plateasca niste bani doar pentru a-l auzi 2-3 minute, pana sa plece la munca sau acasa. Poate chiar multi au recunoscut muzica asta, dar nu au fost dispusi sa plateasca nici o suma de bani pentru 2 minute de muzica in galagia metroului. (cei 10% din oameni pasionati de astfel de concerte se strang cu publicitate, nu se duc din intamplare)
spune si continuarea: probabil vreo 3 oameni s-au oprit sa-l asculte mai mult de cateva secunde… dintre ei unul era muzician si a realizat ca omul canta “PERFECT” asta e cuvantul potrivit. acela l-a admirat de la cam 30 de metri “ca sa nu-l deranjez” dupa cum a declarat ulterior. altul care nu avea habar de muzica l-a ascultat vreo 5 minute pt ca era fascinat iar altul se plictisea pe-acolo. concluzia e trista: in valtoarea vietii cotidiene nu mai e loc pentru valoare.
Lucrurile nu sunt asa simple, comunicarea nu e totul, e doar inceputul. http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/04/AR2007040401721.html conteaza imaginea, dar doar pentru inceput. Conteaza sa poti trece si peste aparente. Cel putin asa vreau sa cred.
poate ca are legatura si cu locatia unde s-a facut experimentul. Se stie despre americani ca sunt una dintre cele mai grabite si supeficiale popoare. Cum spune si Leithauser in articol, conteaza si contextul.
Oare in piata unirii sau romana s-ar fi strans mai multi ? Probabil ca da…romanii sunt mai gura-casca
)
In his 2003 book, Timeless Beauty: In the Arts and Everyday Life, British author John Lane writes about the loss of the appreciation for beauty in the modern world. The experiment at L’Enfant Plaza may be symptomatic of that, he said — not because people didn’t have the capacity to understand beauty, but because it was irrelevant to them.
“This is about having the wrong priorities,” Lane said.
If we can’t take the time out of our lives to stay a moment and listen to one of the best musicians on Earth play some of the best music ever written; if the surge of modern life so overpowers us that we are deaf and blind to something like that — then what else are we missing?
Sigur are legatura si locatia, dar nici daca era in Romania nu era mai bine.(nu cred ca primea 5 euro adunati
, dar probabil, mai multa atentie, cum ai zis tu bogdan ). Cel putin de la mine nu cred ca primea. Nu sunt superficial, dar nici nu aveam ce sa-i dau. Canta cu mult peste ce aveam eu sa-i ofer. 
Nu sunt pe genul asta de muzica, ascult alte genuri, dar si acelea pot sa zic ca peste 70% le am piratate. Am un sentiment ciudat ca desi ascult pavarotti sau pink floyd, nu am toate albumele lor ce-mi sunt dragi, si mai mult nu am avut ocazia sa-i vad in concerte. Nu cred ca romanii sunt doar gura-casca, sau nu vreau sa cred. 
Dupa ce am citit articolul original si am vazut si secventele video, m-a facut sa ma gandesc : oare de cate ori am fost superficial si poate am trecut pe langa chestii incredibile fara sa le dau importanta doar pentru ca nu erau in contextul adecvat sau pentru ca eram adancit in gandurile mele ?