sursa:

1.Ce ar spune persoana care te cunoaste cel mai bine despre cursul carierei tale, in cateva cuvinte?

Ca am cautat tot timpul provocari. Eu nu cred in noroc. Am descoperit training-ul intamplator in clasa XI-a cand cineva a vazut ca aveam potential. Pe timpul facultatii am pus bazele unei organizatii studentesti ASPSE (Asociatia Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei). Apoi parcursul a fost unul firesc in HR : Recrutare in Lugera, Consultant in HR-Romania, Trainer in Pepsi, Sales Trainer in BoomTV.

De anul trecut ajut Romania sa aiba acces la informatie si internet prin intermediul proiectului Biblionet al fundatiei IREX.
In timpul liber sustin training-uri pe improvizatie, public speaking, comunicare si vanzari la companii si studenti, coordonez o comunitate de practica pe training (Training Practice) si din cand in cand mai sunt si fotograf.

2.Cum ai reusit sa faci din pasiunile tale (actorie, fotografie, psihologie, improvizatie, dezvoltare personala) o cariera de succes? Exista o formula?

Da..e foarte simplu. In viata sa faci ceea ce iti face placere si sa gasesti pe cineva sa te plateasca pentru asta. N-am plecat la drum cu ideea de a fi platit, dar in momentul in care faci ceva cu pasiune, exista sanse mari sa te perfectionezi si sa existe si persoane care sa aprecieze ceea ce faci. Eu nu am facut decat sa-mi hranesc niste placeri. Placerea de a descoperi, de a ma juca, de a experimenta.

3.Care este locul ideal de munca pentru tine?

Nu cred ca exista locul ideal. Dar cred ca fiecare dintre noi se poate implica in activitati / joburi / provocari de care se simt atrasi sau pusi in valoare. In momentul in care simti ca ai depasit respectiva etapa mergi mai departe. De asemenea cred ca poti face activitati in afara locului de munca care sa-ti completeze nevoile tale din punct de vedere al dezvoltarii profesionale si personale. Acestea ar putea fi grupuri de pasionati de actorie, dans, fotografie, public speaking, training, carti, biciclete, masini sau timbre.

4.Pentru ca ai mereu contact cu diverse tipuri de public in toate domeniile in care activezi, imi dai impresia ca tu nu cunosti teremenul de timiditate sau de trac. Ai simtit vreodata asa ceva?

Cu siguranta. Si eu am emotii. Oricum emotiile te fac uman si te apropie de audienta ta. Diferenta o face felul in care integram aceste emotii. Eu incerc sa le folosesc pentru a da o nota de pasiune discursului. In acelasi timp cu fiecare public si cu fiecare emotie pe care o experimentez ma descopar mai mult pe mine. De aceea publicul imi trezeste si curiozitatea de a-l explora.

5.Consideri ca pentru vorbitul in public trebuie sa te nasti cu anumite calitati sau poti sa le dobandesti prin experienta de-a lungul timpului?

Sunt convins de faptul ca vorbitul in public se poate dezvolta. Cu siguranta nu te nasti cu el. Ai nevoie de flexibilitate, curaj de a incerca, feedback pentru a creste, experiente din care sa inveti.

6.Daca te-ai trezi intr-o dimineata si ti-ai da seama ca ti-ai pierdut vocea de tot pentru restul vietii tale, ce ai face de a doua zi?

As investi mai mult timp in pasiunea mea pentru fotografii - http://bogdanphotos.wordpress.com. As continua si cu dansul contemporan si  probabil m-as inscrie in trupa lui Dan Puric – cea de pantomima.

This entry was posted on Tuesday, May 18th, 2010 at 9:12 am and is filed under Atitudine, cariera, training. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.